SIDPOP - Instrument suport pentru luarea deciziilor în domeniul managementului poluanților organici persistenți. Studiu de caz: Bazinul Hidrografic Mureș

Universitatea Lucian Blaga Sibiu Norwegian University of Life Sciences Magnum Training Support Provider

Bifenili policlorurați (PCB)

Cunoscut sub denumirile: Pyralen, Asbestol, Bakola131, Chlorextol, Phenochlor, Pyralène, Askarel, Apirolio, Clophen, Delor, Fenclor, Hydol, Inerteen, Kanechlor, Noflamol, Pyranol, Pyroclor, Saft-Kuhl. Sovol, Sovtol, Therminol

T+ - Extrem de toxic
T+
Extrem de toxic

-

Ce este? Bifenilii policlorurați sau PCB sau BPC, impropriu denumiți pyraleni, sunt o clasă de 209 substanțe organice folosite în industrie pentru capacitățile lor dielectrice.

Utilizare (scop) :

PCB-urile au fost utilizate în trecut foarte frecvent

  • în transformatoarele electrice,
  • în condensatori,
  • în izolatori pentru înaltă tensiune,
  • în fluide de răcire,
  • ca aditivi la vopseluri utilizate pentru carcase de motoare sau pentru piese componente supuse la un regim de funcționare cu temperaturi ridicate,
  • în adezivi,
  • în motoare pentru pompe
  • în cuptoare cu microunde etc.
  • ca aditivi în hârtie auto-copiantă
  • ca aditivi în uleiuri minerale sau produse de sudură.

Au o persistență deosebit de ridicată în mediu (între 94 de zile și 2700 ani, în funcție de molecule), acumulându-se într-o rată ridicată în organismele vii, din acest motiv substanțele se regăsesc în prezent inclusiv în zonele arctice nelocuite. În pește s-au înregistrat concentrații de peste 127 000 ori mai ridicate decât în apa din care proveneau respectivele animale.

Statut în prezent: Începând cu 2001, Convenția de la Stockholm încadrează PCB-urile în duzina murdară a celor mai periculoși poluanți organici persistenți. Datorită utilizărilor sale multiple în industria energetică, țările semnatare au convenit acordarea de derogări la utilizare, avându-se în vedere eliminarea sa în timp prin înlocuirea cu substanțe mai puțin nocive.
În Romania a fost interzis la producție, import și export începând cu 2004. Substanța este în curs de eliminare conform anexei A a Convenției.
Raportul de țară al României din 2014 către Secretariatul Convenției de la Stockholm indică faptul că România a cerut derogare pentru PCB – aflat în faza de eliminare din utilizări industriale pe măsură ce se modernizează rețeaua națională de transportare, distribuție și transformare a energiei electrice. În 2012, se mai găsea PCB într-un număr de 48.518 echipamente electrice (transformatoare, condensatoare etc.) aflate în uz care conțineau 1.110.722 litri de ulei PCB (1 litru având 1,58 kg PCB), precum și într-un număr de 14190 echipamente scoase din uz conținând 143.242 litri de ulei PCB. Același raport indică faptul că inventarul stocurilor de PCB nu era finalizat în 2014, fiind de așteptat ca aceste cantități să fie de fapt mult mai mari.

În România : a fost utilizat încă din anii '40 și interzis începând cu 1985.

Efecte asupra sănătății: PCB-urile sunt toxice, ecotoxice (toxice pentru mediu) și toxice pentru aparatul reproducător. Toxicitatea variază cu numărul de atomi de clor conținuți de substanță și de masa ei moleculară. Sunt poluanți solubili în grăsimi, se acumulează în țesuturile grase, inclusiv în laptele matern. Teratogen, ducând la malformații apărute în stadiu embrionar.
S-au înregistrat următoarele efecte: tulburări endocrine: la nivelul tiroidei, sterilitate, tulburări dermatologice: cloracnee, hiperpigmentare, tulburări neuro-comportamentale: memorie scăzută, boli cronice de ficat, ciroză, efecte cardiovasculare, imunotoxice, musculare, gastrointestinale. PCB-urile sunt cancerigene, în special PCB 126 (cancer la ficat, căi biliare, pancreas) dând cazuri de hepatocarcinom, leucemie, limfom, tumori ale tractului gastro-intestinal.
La expuneri acute: căderea unghiilor și a genelor, inflamații cutanate, edem facial, supurații, atrofia timusului, atrofia rinichilor, leziuni hepatice importante, leziuni ale căilor urinare, deces.

Limite de expunere, doză letală: doza letală diferă în funcție de substanța în cauză, de la 1 g/kg corp prin hrană la 19 micrograme/kg corp prin ulei de porumb (cenuși de la arderea PCB 1260).

Sursele de expunere:
Hrană: principal sursă de expunere la nivel internațional, estimată la 90% din expunerea totală: pește, carne, ouă și produse lactate de la animale furajate sau păscute pe terenuri poluate sau situate lângă incineratoare de deșeuri sau instalații de tratare a deșeurilor periculoase sau DEEE. Din acest motiv, numeroase zone sunt interzise pescuitului pentru consum precum fluviul Sena din Franța, etc.
Ocupațional: foștii angajați în industria producătoare de echipamente electrice și electronice, foștii angajați în sectorul energetic însărcinați cu mentenanța și reparațiile transformatoarelor electrice, lucrătorii în instalațiile de eliminare a deșeurilor periculoase (dezafectare și demontare transformatoare, posturi trafo, deșeuri de echipamente electrice și electronice) și în incineratoare de deșeuri.
Aer: aerosoli de sol contaminat, gaze și fum (particule solide) de la incineratoarele de deșeuri.
Sol: contact direct prin piele cu sol contaminat.

Referințe utile:

  • EFSA, Monitoring of Dioxins and PCBs in Food and Feed, EFSA Journal, 2012, 10(7)2832 62
  • Salgovicová D, Pavlovicová D (2007). Exposure of the population of the Slovak Republic to dietary polychlorinated biphenyls. Food Chem. Toxicol., 45(9), 1641-9.