Acasă

Pentru a crește performanțele şi vizibilitatea cercetării literare româneşti pe plan internaţional este necesară o evaluare corectă a stării de fapt, dar şi o identificare a cauzelor acesteia. Proiectul de faţă îşi propune să realizeze o diagnoză a teoriei, criticii şi istoriografiei literare româneşti actuale prin explorarea modului în care aceste discipline au gestionat transferurile metodologice şi ideologice din spaţiul cultural european şi nord-american în perioada 1965-2010. În mod concret, investigaţia noastră presupune identificarea principalelor modele metodologice pe care cercetarea literara românească le-a importat din Occident în a doua fază a regimului comunist şi în postcomunism, reconstituirea politicilor culturale generate de un asemenea proces (în contextul conflictului dintre adepţii sincronismului şi exponenţii conservării identităţii naţionale), precum şi evaluarea continuă a fenomenelor respective prin raportare la situaţia metodologică şi ideologică internaţională. Originalitatea abordării noastre rezidă mai ales în metoda de lucru, care implică atât o analiză a relaţiilor dintre câmpul producţiei culturale, câmpul ideologic şi câmpul puterii, cât şi o serie de incursiuni interdisciplinare care vor angaja strategii, proceduri şi concepte privind critica, teoria şi istoria literara, filosofia culturii, istoria ideilor, sociologia artei, imagologia, teoriile receptării, hermeneutica şi analiza discursului. Finalitatea cercetării noastre va consta într-o descriere critică şi explicativă a condiţiei actuale a cercetării literare româneşti, ca şi într-o serie de propuneri pentru optimizarea performanţelor sale.