grant.cocerc@ulbsibiu.ro
Ileana Racoviceanu: Bună, Magda, îți mulțumim pentru participarea la interviu. Cum te văd cei care te cunosc și cum te-ai prezenta celor care știu mai puține lucruri despre tine?
Magda Ienci: Sunt Magda Ienci, am 27 de ani, și cel mai probabil unii mă consideră astronom profesionist, iar alții mă cunosc mai ales din ipostaza de voluntar în diverse asociații din Sibiu. Fiind uneori înconjurată de profesioniști și de oameni implicați în viața culturală, am ajuns să am curajul de a propune și eu câteva evenimente comunității. Aș aminti aici proiectele „Poezie în Fortificații“ și „Explorio“. În toată această aventură, mi-am dat seama că e minunat să am „capul printre stele”, dar că trebuie să înțeleg și cum funcționează oamenii și ce nevoi reale au. Așa că mă văd din nou în ipostaza de student, de această dată la psihologie, în cadrul ULBS. De-a lungul timpului, mi-am găsit o gamă destul de diversă de hobby-uri, dar și câteva pasiuni care mă pot defini pentru întreaga viață: cercetarea și comunicarea științifică.
IR: Cum ai ajuns la cercetare și de ce ai ales acest domeniu?
MI: Pentru că este domeniul în care, printre multe aspecte legate propriu-zis de acumularea de cunoștințe științifice, ajungi să te descoperi pe tine, să te schimbi, să te îndoiești de cele mai sigure lucruri, să te agăți de cele mai nesigure idei, să te amuzi, să te iei poate prea în serios câteodată, să visezi cu ochii deschiși, să te simți mic și inutil uneori… iar toate acestea, la final, capătă sens și alimentează cu entuziasm copilul interior, plin de întrebări.
Comunicarea științifică vine la pachet cu interacțiunea umană, cu legarea de prietenii, cu bucuria lucrului în echipă, cu entuziasm și cu sentimentul că, în această poveste a vieții, nu suntem singuri. Suntem parte dintr-un tot unitar, în care vocea fiecărui individ contează.
Pentru mine rolul cercetării va fi mereu acela de a duce civilizația umană mai departe, prin labirintul cunoașterii și dezvoltării, cu scopul nobil de a asigura bunăstarea și siguranța tuturor ființelor.
Mai cred că are și rolul de a ne aduce împreună atât în cazul certitudinilor, cât și al incertitudinilor, pentru că trebuie să învățăm că existența nu este definită în tonuri bine delimitate de alb și negru, ea este o paletă de griuri cu care este de preferat să învățăm să ne jucăm și să extindem profunzimea scenei pe care fiecare joacă un rol, în fiecare zi.
IR: Ai trecut de la a fi finalistă și premiată în Games of Science (GoS) la a face parte din echipa organizatorică a ediției – cum s-a schimbat pentru tine perspectiva asupra competiției din postura de participantă în postura de mentor? Ce te-a determinat să faci pasul către echipa de organizatori?
MI: Deși, momentan, nu sunt încă mentor activ în cadrul edițiilor locale, mă pregătesc să ating nivelul de performanță la care se livrează atelierele de pregătire a participanților. În ceea ce privește perspectiva asupra competiției, după ce am avut ocazia să o văd și din zona echipei de organizare, am câștigat o conștientizare mult mai mare a scopului ei și a întregului proces de training. Aș putea spune că am avut șansa să fac „zoom out” și să văd the big picture în ceea ce construiește proiectul Games of Science. Nu eu am făcut pasul către echipă – această echipă minunată a venit cu o invitație către mine. Și asta m-a onorat și bucurat enorm. Cred că a fost, de departe, cea mai entuziastă decizie pe care am luat-o anul trecut. Ar fi multe motive pentru care am răspuns acestei invitații. Mă onorează ocazia de a lucra cu o astfel de echipă, indiferent de proiect, și am certitudinea că, alături de ei, voi deveni un om mai profesionist și mai bun.
IR: În proiectele tale științifice vorbești de multe ori despre astroturism și despre vizibilitatea cerului nocturn – unde s-a născut această pasiune și ce ți-ai propus să schimbi în comunitate prin această abordare? Cum se vede cerul din Sibiu pentru tine și tinerii cu care lucrezi?
MI: Această pasiune m-a găsit cumva pe mine și a venit destul de natural. Începuturile au pornit din curtea casei, de unde, în fiecare seară, aveam acces la un cer înstelat, dar și din serile petrecute pe maidan, la joacă, până târziu în noapte, alături de gașca de prieteni. A prins rădăcini mai serioase în mintea mea, datorită doamnei profesoare de fizică din generală, Sanda Daian. Mi-aș dori să nu uităm cu totul faptul că privitul cerului este ceva chiar firesc, natural și instinctiv. Sunt conștientă de faptul că nu reușesc întotdeauna să vorbesc despre importanța acestui subiect atât de mult pe cât mi-aș dori. Am perioade mai bune și perioade mai latente, însă, în spate, se duce o muncă continuă și serioasă de a transforma această idee și direcție de conservare a unor zone într-o oportunitate de dezvoltare, în armonie cu peisajul natural.
IR: Dacă ai putea să faci o schimbare, prin toate activitățile pe care le organizezi, din care cercetarea este o parte foarte importantă, ce ți-ai dori să schimbi?
MI: Schimbarea vine, de cele mai multe ori, cu frică și rezistență în prima fază și presupune implicare pe termen lung, precum și construirea unei echipe multidisciplinare de acțiune. Într-o primă etapă, încerc să aduc un grad mai mare de conștientizare asupra importanței zonelor cu cer întunecat, să redau oamenilor bucuria de a ieși afară și de a privi un cer plin de surprize și povești despre civilizația umană. În această direcție, lucrez de aproape trei ani la un proiect destul de ambițios și, în colaborare cu mai multe asociații, reușesc să dezvolt mici acțiuni educative, experimentale și de informare, inclusiv în școli.
Pe termen lung, aici cred că apare schimbarea reală. Mi-aș dori să schimb impresia legată de această resursă – cerul întunecat – care este încă perceput ca un indicator de subdezvoltare sau izolare. Eu vreau să îl transform într-o resursă importantă pentru comunități, care să contribuie la dezvoltarea educației, a economiei locale și să aducă fonduri și bunăstare în aceste zone, prin astroturism, programe educaționale și chiar oportunități de cercetare pentru pasionații de astronomie și astronomii profesioniști din țară sau din regiunea Europei de Est.
Până atunci, mergem pas cu pas și ne asigurăm că așezăm această dorință de dezvoltare pe o fundație sănătoasă, ceea ce presupune, înainte de toate, un aport mai consistent în domeniul educației științifice în zonele cu cer întunecat, identificate printr-un studiu regional.
IR: Cum se mai vede cerul din Sibiu?
MI: Din păcate, tot mai puțin, din cauza poluării luminoase și a efectelor ei. Norocul meu este că locuiesc în Turnișor, unde zona nu este atât de afectată, deși minunatul iluminat nocturn din Parcul Belvedere mi-a „furat” o bună parte din cer. Este greu pentru tineri să dezvolte mecanisme de conectare între aspectele teoretice și cele practice dacă nu mai pot observa stelele nici măcar din proximitatea orașului lor și dacă nu au acces la instrumente optice. Chiar dacă unele laboratoare de fizică mai au câte un telescop, profesorii nu mai sunt întotdeauna dispuși să-și aloce din când în când câte o seară de observații și povești cu elevii, din motive serioase și perfect de înțeles.
IR: Privind spre viitor, ce tip de proiecte sau inițiative ai vrea să dezvolți pentru a duce popularizarea științei dincolo de competiție și de sala de training, fie în comunitatea locală sibiană, fie la nivel național?
MI: Echipa GoS dezvoltă și propune comunităților în care este activă o serie de inițiative și proiecte care duc comunicarea științifică dincolo de competiție sau de sala clasică de training. Aici pot aminti, de exemplu, evenimentul „La bere cu un cercetător”, organizat de GoS la Iași, dar și toate acțiunile pe care le desfășurăm în școli, în zona de promovare a științei, la diverse evenimente naționale, și nu numai. Există multă implicare pe parcursul întregului an, în ceea ce privește comunicarea și promovarea științei, și în afara proiectului Games of Science.
În ceea ce mă privește, la nivel local, anul acesta am ocazia de a veni către comunitate cu mai multe ateliere și propuneri științifice, prin parteneriatul cu Muzeul Național Brukenthal, realizat prin intermediul Asociației CreativAct. În acest context, voi putea pune în practică câteva proiecte dedicate adulților, un lucru pe care îl consider extrem de important. Educația nu se oprește odată cu finalizarea treptelor din sistemul educațional formal.
Mi-am propus să susțin câteva serii de cursuri de astronomie pentru adulți și adolescenți la Atelier 17, unde pasionații de astronomie vor avea șansa să intre puțin în zona de Astrofizică și Astronomie Observațională. Îmi doresc foarte mult, de asemenea, să organizez câteva drumeții pe Aleea Planetelor. Și vor mai urma câteva proiecte surprinzătoare alături de alte ong-uri cu care am ocazia să colaborez. La nivel național, cred că prietenia cu Răzvan Balasov de la CozonaCosmic, pe care l-am cunoscut în finala GoS, va mișca niște lucruri în perioada următoare. Vor fi puse curând și câteva cărămizi la fundația despre care vorbeam mai sus, pe care să putem clădi un proiect sustenabil și replicabil în diferite regiuni, în ceea ce privește astroturismul. Cu siguranță implicarea mea în promovarea cercetării și a dialogului dintre cercetare și public va crește mult, acum că fac parte din echipa asociației SciPublicForum.
Aș vrea să transmit un mesaj dedicat celor din zona academică sau de cercetare: Echipa GoS, prin parteneriatul cu ULBS, oferă studenților de la orice treaptă de pregătire (licență, master, doctorat) oportunitatea de a-și prezenta cercetările în cadrul ediției online din acest an. Este o șansă excelentă de a împărtăși idei, de a primi feedback valoros și de a interacționa cu o comunitate pasionată de știință.
Înscrierile se pot face pe: www.tinyurl.com/GoS2026
IR: Mulțumesc mult, Magda, mult succes cu toate proiectele tale!
MI: Vă mulțumesc și ținem aproape!
