Supuși sau cetățeni? Între cens și sufragiu universal: integrarea politică a țăranilor din România (1859-1940) este un proiect de cercetare exploratorie finanțat de UEFISCDI și are un buget de 1.200.000 lei.
Proiectulse concentrează pe dimensiunea socială și politică a țăranilor și integrarea lor în proiectul statului național român. Europa de Est și de Sud-Est are o tradiție rurală puternică, țărănimea jucând un rol important în viața economică, socială, politică și culturală a statelor. Preocuparea intelectualilor de a înțelege țărănimea ca actor social, familia țărănească și relațiile socio-economice din cadrul societăților rurale a generat o literatură extrem de diversă și bogată. Cercetările științifice care au vizat țărănimea, lumea rurală ca univers social și cultural și procesele care le-au modelat, s-au desfășurat pe fondul dezvoltării societății moderne urban-burgheze și al procesului de industrializare, care a schimbat fundamental economia europeană în secolele XIX și XX. Pe fondul procesului de construire a națiunii sunt „descoperiți”, „cartografiați” și „examinați” țăranii și lumea/cultura țărănească. Țărănimea a fost privită și analizată fie dintr-o perspectivă conservatoare, idilică, într-o grilă care o opunea modernității, sau care o plasa în afara modernității, un univers socio-cultural guvernat de tradiții și cutume, fie dintr-o perspectivă opusă, o direcție critică a „realismului” concentrându-se asupra aspectelor neplăcute ale vieții rurale, adeseori cu tușe groase de mizerabilism.
Proiectul nostru nu își propune o analiză a țărănimii ca clasă socială sau a rolului jucat de aceasta în cadrul statului, ci urmărește să deschidă o discuție asupra felului în care statul național român modern s-a raportat la țărănime din perspectiva construcției politice, a sistemului democratic și a manierei în care s-a desfășurat integrarea politică, prin transformarea țăranilor din subiecți ai politicului în cetățeni, urmărind maniera în care democrația a fost înțeleasă în lumea rurală de la nașterea statului național modern (1859), în perioada votului cenzitar, la perioada României Mari și a sufragiului universal, și încheind cu instaurarea monarhiei autoritare și a restricțiile impuse principiului reprezentativității, respectiv disoluția monarhiei constituționale (1938-1940).
Obiectivele proiectului sunt:
O1. Analiza proiectelor elitei politice vizând integrarea politică a țăranilor în statul național român. Întrebarea care ne frământă și la care vom căuta un răspuns este următoarea: Ce a presupus conversia țăranilor din „supuși” în „cetățeni” emancipați politic, social și economic?
O2. Investigarea censului și a evoluției acestuia de la 1859 la 1914, respectiv a influenței asupra participării țăranilor la vot.
O3. Analiza impactului legiferării sufragiului universal asupra mentalităţilor politice şi a comportamentului electoral al țăranului.
O4. Cercetarea prin intermediul unor studii de caz a unor aspecte ale vieții de partid din comunitățile rurale, focusându-ne pe încercarea elitelor politice de a conecta instituțiile de partid, activiști de partid la contextele locale.
O5. Analiza modului în care stratificările sociale ale țărănimii au afectat exercitarea, influențarea politicii, a administrației la nivelul comunităților locale rurale.
O6. Cercetarea formelor de sociabilitatea politică și a practicilor politice în lumea rurală.
O7. Căutarea unui răspuns la întrebarea: În ce măsură criza și prăbușirea democrației la sfârșitul anilor 1930 au legătură cu asumarea sau nu a principiilor de funcționare a democrației în lumea rurală românească? Se confirmă sau nu teoria unor specialiști (precum Barrinton Moore sau Heinz Gollwitzer) conform căreia eșcul democrației în Europa Centrală și de Sud-Est, implicit din România, s-ar datora cel puțin în parte mentalității tradiționaliste/supuse a țărănimii care prefera autoritarismul înaintea democrației?