PRESENTATION FAITE PAR IULIA PIETRARU<\/p>\n\n\n\n
De dou\u0103 mii de ani… <\/em>sculpteaz\u0103 o confesiune dezolant\u0103, \u00een stil gidian, care radiografiaz\u0103 c\u00e2teva momente de r\u0103scruce din istoria Rom\u00e2niei interbelice, \u00eentr-o formul\u0103 narativ\u0103 de factur\u0103 existen\u021bialist\u0103, edificat\u0103 prin interiorizare \u0219i rememor\u0103ri chinuitoare, care traseaz\u0103 sincronic tu\u0219ele proeminente ale intersec\u021biilor sociale dintre spa\u021biul iudaic \u0219i cel rom\u00e2nesc, dintre spa\u021biul francez \u0219i cel iudaic sau, prin induc\u021bie, dintre spa\u021biul francez \u0219i cel european.<\/p>\n\n\n\n Nara\u021biunea este sedimentat\u0103 \u00een \u0219ase p\u0103r\u021bi \u0219i debuteaz\u0103 \u00een plin scandal antisemit, \u00een apropierea datei de 10 decembrie 1922, moment \u00een care \u00eencep s\u0103 fie organizate pogromuri studen\u021be\u0219ti \u00eempotriva comunit\u0103\u021bii evreie\u0219ti din Rom\u00e2nia. Naratorul-personaj este student la Facultatea de Drept din Bucure\u0219ti, c\u00e2nd evreii sunt ataca\u021bi violent, aproape ritualic, \u00een timpul cursurilor. Cu o resemnare perfect calculat\u0103 \u0219i echilibrat\u0103, controlat\u0103 mecanic, p\u0103\u0219e\u0219te pe str\u0103zile capitalei \u00een mijlocul conflictului interetnic: \u201e10 decembrie. S\u0103 umblu drept, cu capul gol, \u00een ploaie, orbe\u0219te, \u00eenainte, s\u0103 nu m\u0103 uit nici la dreapta, nici la st\u00e2nga, nici \u00eenapoi, s\u0103 nu strig, o, mai ales s\u0103 nu strig, s\u0103 las s\u0103 treac\u0103 peste mine larma str\u0103zii, privirea oamenilor, ceasul \u0103sta \u00eenv\u0103lm\u0103\u0219it. A\u0219a. Dac\u0103 \u00eenchid ochii, nu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t ploaia m\u0103runt\u0103\u201d[1]<\/sup><\/a>. Aceast\u0103 con\u0219tientizare \u0219i acceptare a propor\u021biilor ansamblului se va stratifica pe tot parcursul romanului, \u00een tandem cu starea de solitudine pe care eroul o simte\/ vrea s\u0103 o simt\u0103 anatomic. Dar acest autocontrol exterior nu are dec\u00e2t func\u021bia de polarizator al tribula\u021biilor, unde singur\u0103tatea \u0219i izolarea, involuntara r\u0103m\u00e2nere \u00een sine<\/em> a protagonistului creeaz\u0103 o ax\u0103 central\u0103 de lumin\u0103; totu\u0219i, p\u00e2n\u0103 \u0219i aceast\u0103 siguran\u021b\u0103 a singur\u0103t\u0103\u021bii devine \u0219ubred\u0103. <\/p>\n\n\n\n Situa\u021bia din universit\u0103\u021bi se \u00eenr\u0103ut\u0103\u021be\u0219te, elevii sunt persecuta\u021bi, se aplic\u0103 principiul numerus clausus<\/em>. Protagonistul nu simte nicio nevoie de a denun\u021ba nedreptatea, de a se revolta, de comp\u0103timire sau cordialitate, el nu detest\u0103 violent nimic, se las\u0103 \u00een voia suprim\u0103rii (exterioare \u0219i interioare). \u00cen schimb, caut\u0103 o evadare individual\u0103 din comunitatea evreiasc\u0103, \u00eens\u0103 nu o evadare organic\u0103, ci una psihologic\u0103, spiritual\u0103. O form\u0103 de evadare se concretizeaz\u0103 \u00een plan exterior, \u00een mediul viciat al c\u00e2rciumilor \u0219i mahalalelor bucure\u0219tene, unde protagonistul este prins temporar \u00eentr-o consolare amar\u0103, \u00een bucuria ame\u021bit\u0103 a pocherului <\/em>\u0219i a deprav\u0103rii. \u00cen plan psihologic, se refugiaz\u0103 \u00een esen\u021ba dizolvant\u0103 a lecturilor, medita\u021biei \u0219i dialecticii, ca \u201es\u0103 fac ceva mecanic, istovitor, care s\u0103 m\u0103 domine deplin.\u201d[2]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00cen \u00eencercarea de a sc\u0103pa de posibilii agresori, ajunge la cursul lui Ghi\u021b\u0103 Blidaru de economie politic\u0103, care se va dovedi a fi unul de filosofie a culturii \u0219i, spre final, refugiul antiliberalismului. Ghi\u021b\u0103 Blidaru (corespondentul fic\u021bional al lui Nae Ionescu) este un artist \u0219i filosof cu o g\u00e2ndire geometric\u0103, \u201ea\u0219a de neted construit […]. este p\u00e2n\u0103 azi singurul om c\u0103ruia simt c\u0103 e obligatoriu s\u0103 m\u0103 supun\u201d, av\u00e2nd totodat\u0103 sentimentul unei reintegr\u0103ri. Rela\u021bia mentor-neofit dintre ei se men\u021bine \u0219i la nivel fic\u021bional prin discu\u021bii stimulante, sfaturi, \u00eendrum\u0103ri \u0219i solu\u021bii. <\/p>\n\n\n\n Un act de izolare este \u0219i mutatul \u00eentr-o camer\u0103 mic\u0103, \u00eentr-o mansard\u0103 plin\u0103 de c\u0103r\u021bi izolante fiziologic, departe de fream\u0103tul din c\u0103mine \u0219i de orice contact contingent cu violen\u021ba stradal\u0103. La fel cum \u00eei va spune \u0219i Ghi\u021b\u0103 Blidaru, simte c\u0103 are nevoie de ceva concret care s\u0103-i asigure m\u0103car iluzoriu evadarea: \u201eam b\u0103tut \u00een peretele din fa\u021ba patului o hart\u0103 mare a Europei. Mi-ar trebui un glob p\u0103m\u00e2ntesc, dar n-am destui bani. E copil\u0103ros, poate, dar am nevoie de simbolul \u0103sta al unei h\u0103r\u021bi de care s\u0103 m\u0103 reazim, \u0219i pe care s\u0103 citesc ora\u0219e \u0219i \u021b\u0103ri. Asta \u00eemi aduce zilnic aminte c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul exist\u0103. \u0218i c\u0103 orice evadare e posibil\u0103.\u201d[3]<\/sup><\/a> T\u00e2n\u0103rul noocrat se rinocerizeaz\u0103, dar declar\u0103 adversitatea antisemi\u021bilor mult mai suportabil\u0103 \u00een compara\u021bie cu adversitatea interioar\u0103 \u2013 \u201e\u00eenchisoare f\u0103r\u0103 ziduri, f\u0103r\u0103 por\u021bi \u0219i f\u0103r\u0103 gratii\u201d, vitriolul care consum\u0103 lent, \u00een urma c\u0103ruia nu-\u021bi mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 te \u00eentorci irevocabil la triste\u021be, la p\u0103m\u00e2nt. Suferin\u021ba, crede el, este o condi\u021bie intrinsec\u0103 oric\u0103rui evreu, destinul rasei \u00eel oblig\u0103 la suferin\u021b\u0103. <\/p>\n\n\n\n Eroul-narator este \u00eentr-o nesf\u00e2r\u0219it\u0103 c\u0103utare a bucuriei de a tr\u0103i pur \u0219i simplu, f\u0103r\u0103 senza\u021bia c\u0103 natura sa ar putea fi oric\u00e2nd anulat\u0103. Pe l\u00e2ng\u0103 discu\u021biile fertile cu Ghi\u021b\u0103 Blidaru, protagonistul dezbate subiecte incitante cu marxistul S. T. Haim, cu sionistul Winkler sau cu negustorul de c\u0103r\u021bi evreie\u0219ti Abraham Sulitzer, polemici care \u00eei deschid calea spre semnifica\u021bii eterogene ale unei lumi aflate \u00een plin\u0103 criz\u0103 social\u0103, politic\u0103, economic\u0103, psihologic\u0103. Winkler, la fel ca protagonistul (de\u0219i foarte diferit spiritual), este adeptul unei vie\u021bi tolerante\/ concesive, pe c\u00e2nd S.T.H. are permanent un spirit revolu\u021bionar. <\/p>\n\n\n\n La un moment dat, se face o trecere lin\u0103 spre universul familial al protagonistului. Familia din partea tat\u0103lui este alc\u0103tuit\u0103 din negustori evrei stabili\u021bi de peste un veac la Dun\u0103re, pe c\u00e2nd cei din linia mamei sunt bucovineni \u0219i moldoveni ie\u0219i\u021bi mai t\u00e2rziu din ghetou. \u00centre cele dou\u0103 se instaureaz\u0103 o tensiune mocnit\u0103. Rudele din partea tat\u0103lui tr\u0103iesc sub semnul solului natal, \u00een lumina locului, al concretului, pe c\u00e2nd cele din partea mamei sunt \u00een contact cu tradi\u021bia \u0219i spiritul iudaic metafizic. Rela\u021biile trec\u0103toare pe care le are cu diferite femei (Marga Stern, de exemplu, care \u00eel ajut\u0103 s\u0103 se re\u00eentoarc\u0103 la individual, Vally \u0219.a.) sunt doar schi\u021bate \u00een tabloul confesiunii, \u0219i at\u00e2t sentimentele (interiorizate) din aceste scurte momente, c\u00e2t \u0219i personajele feminine sunt superficial redate \u0219i construite. <\/p>\n\n\n\n Ghi\u021b\u0103 Blidaru \u00eel sf\u0103tuie\u0219te s\u0103 renun\u021be la Drept \u0219i la orice are leg\u0103tur\u0103 cu metafizica, filosofia, \u0219tiin\u021bele economice, \u0219i s\u0103 se \u00eendrepte spre ceva concret, \u201ecare s\u0103 te lege de p\u0103m\u00e2nt\u201d[4]<\/sup><\/a> \u0219i care s\u0103-i restabileasc\u0103 sim\u021bul materiei, s\u0103-i ofere senza\u021bia de \u00eemplinire, de tihn\u0103, de certitudine, Arhitectura de pild\u0103. Se transfer\u0103 astfel la Facultatea de Arhitectur\u0103 \u0219i ajunge s\u0103 lucreze la edificarea rafin\u0103riei din Uioara, un \u021binut cu \u021bi\u021bei \u0219i pruni<\/em>, plasat fic\u021bional \u00een jude\u021bul Prahova. Afacerea exploat\u0103rii a fost \u00eencheiat\u0103 de americanul Ralph T. Rice. Toate \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u0219i polemicile de aici sunt un pretext pentru camuflarea \u00een subtext a schimb\u0103rilor reale socio-economice manifestate pe plan na\u021bional, \u00een special evolu\u021bia c\u0103tre un sistem industrial. Se insereaz\u0103 \u0219i conflictul dintre liberali \u0219i conservatori. Arhitectul Mircea Vieru, al doilea mentor al protagonistului, sub \u00eendrumarea c\u0103ruia se formeaz\u0103 \u00eentr-un birou de arhitectur\u0103 \u0219i actualul maistru al afacerii Rice, \u201eeste tipul urban prin excelen\u021b\u0103. Unul dintre acei europeni din care cartezianismul, revolu\u021bia burghez\u0103 \u0219i civiliza\u021bia citadin\u0103 au izbutit s\u0103 fac\u0103 o nou\u0103 na\u021biune, peste toate grani\u021bele continentului\u201d[5]<\/sup><\/a>; Blidaru reprezint\u0103, paradoxal, tipul rural: \u201eomul acesta, care a trecut prin biblioteci, prin universit\u0103\u021bi, prin metropole, se \u00eend\u00e2rje\u0219te s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een cugetarea lui un plugar\u201d[6]<\/sup><\/a>, \u201ecrede \u00een ierarhii pe care nimeni nu are dreptul s\u0103 le sparg\u0103, crede \u00een st\u0103p\u00e2nirea f\u0103r\u0103 control a p\u0103m\u00e2ntului asupra omului.\u201d[7]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Partea a patra este subordonat\u0103 estetic spa\u021biului francez. Din dorin\u021ba de a l\u0103rgi dimensiunile \u00eentreprinderii, Ralph deschide o \u00eentreprindere a Exploat\u0103rii \u00een Fran\u021ba, urm\u00e2nd ca t\u00e2n\u0103rul intelectual s\u0103-\u0219i petreac\u0103 urm\u0103torii doi ani \u00een luminile Parisului. Maurice, compania sa parizian\u0103, are un spirit detectiv, obi\u0219nuie\u0219te s\u0103 stea \u0219i s\u0103 observe via\u021ba de la cafeneauaCoupole<\/em>: \u201e\u00abCoupole nu e o cafenea, este un continent, \u0219i Maurice Buret nu e un privitor, este un explorator\u00bb.\u201d[8]<\/sup><\/a> Maurice este martor, critic moralist, raisonneur<\/em> \u0219i cartograf; construie\u0219te geografia Coupolei <\/em>prin observarea \u0219i cartografierea atent\u0103 a tuturor misterelor cartierului, a societ\u0103\u021bii, a oamenilor, el d\u0103 \u201eunitate, ordine \u0219i logic\u0103 acestei lumi ame\u021bitoare \u00een tumultul culorilor, al luminilor \u0219i al vocilor.\u201d[9]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Spre deosebire de celelalte state europene, Parisul este un spa\u021biu securizant, un punct central de observare a fr\u0103m\u00e2nt\u0103rilor extrana\u021bionale, \u00eens\u0103 monitorizarea din aceast\u0103 pozi\u021bie este deformat\u0103, neverosimil\u0103: <\/p>\n\n\n\n \u201eAm impresia c\u0103 lucrurile europene se v\u0103d prost de la Paris. Observ cu surprindere, \u0219i nu pentru \u00eent\u00e2ia dat\u0103, de c\u00e2nd sunt aici, c\u0103 Parisul e un prost post de supraveghere al continentului. Sunt prea multe certitudini aici, prea multe deprinderi solide de g\u00e2ndire, iar \u00een Europa sunt prea multe convulsii \u0219i descompuneri pentru ca peisajul s\u0103 nu fie falsificat, dac\u0103 \u00eel prive\u0219ti dinspre Paris. Ar trebui introdus\u0103 o \u00abcot\u0103 de nelini\u0219te\u00bb \u00een problemele pe care le rezolv\u0103m pe \u021b\u0103rmul Senei. Securitatea e o rea ambian\u021b\u0103 de g\u00e2ndire.\u201d[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00cen plus, naratorul vorbe\u0219te de zona de izolare dintre spiritul francez \u0219i cel iudaic; \u00een spiritul francez a p\u0103truns intens un exces de memorie care nu face altceva dec\u00e2t s\u0103 limiteze orizonturile, \u00een ciuda unor certitudini convenabile. Ce le lipse\u0219te francezilor este coeficientul de dezechilibru, adic\u0103 tocmai sim\u021bul tragic<\/em>, care nu are nimic din precizia siguran\u021bei. <\/p>\n\n\n\n Sim\u021bul francez al certitudinii, lipsa inten\u021biilor revolu\u021bionare face din capitala Fran\u021bei un loc tihnit, chiar cu o \u00eenaintare temporal\u0103 t\u0103r\u0103g\u0103nat\u0103, diferit de celelalte spa\u021bii europene. S.T. Haim observ\u0103 lucrul acesta \u00eentr-o vizit\u0103 la Paris: <\/p>\n\n\n\n \u201e\u2013 Nu-\u021bi po\u021bi imagina ce impresie de ora\u0219 provincial \u00ee\u021bi face Parisul, dac\u0103 vii din Europa. Ai senza\u021bia c\u0103 te-ai r\u0103t\u0103cit \u00eentr-o gar\u0103, unde trenurile exprese nu opresc. Miroase a 1924, a 1928 cel mult. \u0218i noi suntem \u00een 1931. Nu numai Berlinul sau Viena, unde \u00eencordarea este maxim\u0103, dar Bucure\u0219tii chiar sunt mai vii, mai actuali. C\u00e2nd treci grani\u021ba la B\u00e2le, spre Paris, ceasornicul \u00eenainteaz\u0103 cu o or\u0103, iar timpul d\u0103 \u00eenapoi cu c\u00e2\u021biva ani. Ai s\u0103 vezi \u0219i tu la toamn\u0103, c\u00e2nd ai s\u0103 pleci, ai s\u0103 g\u0103se\u0219ti \u00een Europa, oriunde, o fierbere care aci nu se simte \u0219i nici nu se b\u0103nuie\u0219te.\u201d[11]<\/sup><\/a> <\/p>\n\n\n\n \u00cen partea a cincea, nara\u021biunea revine \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc. Peste \u00eentreaga comunitate se las\u0103 un presentiment de revolu\u021bie, o senza\u021bie sinestezic\u0103 de dinamit\u0103, se fac prevestiri, specula\u021bii, supozi\u021bii cu privire la urm\u0103toarea conflagra\u021bie. Blidaru continu\u0103 s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 din umbr\u0103 \u201eetapele descompunerii generale.\u201d[12]<\/sup><\/a> Acum t\u00e2n\u0103rul alogen con\u0219tientizeaz\u0103 c\u0103 \u201ea fi singur este o demnitate pierdut\u0103.\u201d[13]<\/sup><\/a> Un local frecventat de protagonist este cafeneaua \u201eCentral\u201d, unde \u00ee\u0219i petrece serile al\u0103turi de nihili\u0219ti, vizionari, revolu\u021bionari, poe\u021bi anticapitali\u0219ti cu verv\u0103 polemic\u0103, entuziasma\u021bi de presim\u021birile revolu\u021biei (expansiuni pe care sensibilitatea evreiasc\u0103 le reprim\u0103). <\/p>\n\n\n\n Spre sf\u00e2r\u0219itul romanului, protagonistul \u00eencepe lucr\u0103rile la casa lui Blidaru de la Snagov \u2013 aici se creeaz\u0103 un paradox situa\u021bional \u2013 c\u00e2nd lumea se pr\u0103bu\u0219e\u0219te, el alege s\u0103 cl\u0103deasc\u0103 o cas\u0103, o microcomunitate, o alt\u0103 lume. \u0218i suprim\u0103 astfel (cel pu\u021bin temporar) orice urm\u0103 tangibil\u0103 de revolu\u021bie, de inegalitate, de repulsie. <\/p>\n\n\n\n Romanul se \u00eencheie cu aprofundarea sentimentului de apartenen\u021b\u0103 prin mustirea unui genius loci<\/em> revelator \u0219i t\u0103m\u0103duitor. Protagonistul se identific\u0103 aproape plenar cu structura spa\u021bial\u0103 dun\u0103rean\u0103: <\/p>\n\n\n\n \u201eDar voi vorbi despre o patrie a mea, \u0219i pentru ea voi \u00eenfrunta \u0219i riscul de a fi ridicol, iubind ceea ce nu mi se d\u0103 dreptul s\u0103 iubesc. Voi vorbi despre B\u0103r\u0103gan \u0219i Dun\u0103re, ca de ceva care \u00eemi apar\u021bine nu juridic sau abstract, prin constitu\u021bii, tratate \u0219i legi, ci trupe\u0219te, prin amintiri, prin bucurii \u0219i prin triste\u021bi. Voi vorbi despre un spirit al acestui loc, despre o anumit\u0103 inteligen\u021b\u0103 specific\u0103 acestui climat, despre luciditatea pe care am deprins-o aici din lumina alb\u0103 a soarelui de \u0219es \u0219i despre melancolia pe care am descifrat-o \u00een peisajul Dun\u0103rii, care se leneve\u0219te de-a dreapta ora\u0219ului, \u00een balt\u0103.\u201d[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00cen plin\u0103 revolu\u021bie social\u0103, el caut\u0103 constant un calm biologic, un acord fiin\u021bial \u00eentre valorile iudaice \u0219i cele rom\u00e2ne\u0219ti. \u00cens\u0103 dubla sa condi\u021bie (intelectual \u0219i evreu) cere izolarea \u0219i chiar anihilarea individului din jocul existen\u021bei interbelice. Autoizolarea \u00een obscuritatea problemelor de con\u0219tiin\u021b\u0103 (pe care le supravegheaz\u0103 lucid) nu \u00eei poate oferi dec\u00e2t o consolare temporar\u0103. Naratorul-personaj ofer\u0103 o perspectiv\u0103 schopenhaurian\u0103 asupra pl\u0103cerii de a suferi, proprie \u0219i colectiv\u0103, fizic\u0103 \u0219i psihologic\u0103, dar mai ales venit\u0103 pe filier\u0103 iudaic\u0103. T\u00e2n\u0103rul admite c\u0103 antisemitismul nu e de ordin politic sau economic, nici m\u0103car religios, ci metafizic, este, dincolo de toate, un fapt de via\u021b\u0103, iar esen\u021ba lui este \u201eobliga\u021bia iudaic\u0103 de a suferi\u201d[15]<\/sup><\/a>. <\/p>\n\n\n\n Mihail Sebastian red\u0103 o nara\u021biune dinamic\u0103 din punct de vedere psihologic, existen\u021bial. De asemenea, exist\u0103 un dozaj foarte bine controlat al imprimeurilor poetice la nivelul esteticii romane\u0219ti. Dup\u0103 dou\u0103 mii de ani de antisemitism, huliganisme, conflicte, talmudism \u0219i melancolie, eroul nu reu\u0219e\u0219te, cu toate sfor\u021b\u0103rile, s\u0103 fie opac la visuri \u0219i abstrac\u021biuni, nu \u00ee\u0219i poate transfigura spiritul \u00eentr-unul concret, aplicat, rezistent la abstrac\u021bie \u2013 i.e. la suferin\u021b\u0103, \u0219i \u00eentregul joc activ al con\u0219tiin\u021bei nu este, \u00een fond, dec\u00e2t o dureroas\u0103 abdicare \u0219i \u00eenfr\u00e2ngere. Se creeaz\u0103 o analogie clar\u0103 cu acel nesf\u00e2r\u0219it tumult din picturile lui Chagall din Rue La Bo\u00e9tie, o incapacitate de evadare, \u201ede oriunde po\u021bi evada, numai din tine, nu.\u201d[16]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u201e\u0218i am curajul deplorabil [\u2026] de a-mi socoti fereastra de la care privesc lumea o \u00abpozi\u021bie\u00bb, c\u00e2nd nu e dec\u00e2t o ascunz\u0103toare, curajul de a crede \u00een singur\u0103tatea mea ca \u00eentr-o valoare, c\u00e2nd nu e dec\u00e2t o inaptitudine. [\u2026] Sunt un copac evadat din p\u0103dure.\u201d[17]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n [1]<\/sup><\/a> Mihail Sebastian, De dou\u0103 mii de ani…<\/em>, Editura Litera, Bucure\u0219ti, 2020, p. 41.<\/p>\n\n\n\n [2]<\/sup><\/a> Ibid., p. 65.<\/p>\n\n\n\n [3]<\/sup><\/a> Ibid., p. 61.<\/p>\n\n\n\n [4]<\/sup><\/a> Ibid., p. 86.<\/p>\n\n\n\n [5]<\/sup><\/a> Ibid., p. 190.<\/p>\n\n\n\n [6]<\/sup><\/a> Ibid., p. 192.<\/p>\n\n\n\n [7]<\/sup><\/a> Ibid., pp. 192-193.<\/p>\n\n\n\n [8]<\/sup><\/a> Ibid., p. 219.<\/p>\n\n\n\n [9]<\/sup><\/a> Ibid., p. 220.<\/p>\n\n\n\n [10]<\/sup><\/a> Ibid., p. 243.<\/p>\n\n\n\n [11]<\/sup><\/a> Ibid., p. 250.<\/p>\n\n\n\n [12]<\/sup><\/a> Ibid., p. 273.<\/p>\n\n\n\n [13]<\/sup><\/a> Ibid., p. 279.<\/p>\n\n\n\n [14]<\/sup><\/a> Ibid., p. 308.<\/p>\n\n\n\n [15]<\/sup><\/a> Ibid., p. 297.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n