PRESENTATION FAITE PAR IULIA PIETRARU<\/p>\n\n\n\n
Cel de-al doilea roman al lui Anton Holban, O moarte care nu dovede\u0219te nimic<\/em> (1931), consolideaz\u0103 fondul proustian al scriiturii sale \u0219i sus\u021bine viabilitatea propriilor teorii asupra romanului modern. Folosind formula unei nara\u021biuni autodiegetice, Anton Holban red\u0103 confesiunea lui Sandu, un t\u00e2n\u0103r intelectual al Bucure\u0219tiului interbelic, st\u00e2rnit\u0103 de sentimentele incerte pe care i le poart\u0103 Irinei, o coleg\u0103 de-a sa de la Facultatea de Litere, considerat\u0103 docil\u0103 \u0219i ciudat\u0103<\/em> (din pricina unui sentimentalism melodramatic), av\u00e2nd calit\u0103\u021bi greu de definit, un caracter (prea) maleabil \u0219i o logic\u0103 \u0219ubred\u0103 <\/em>\u201eformat\u0103 numai din instincte.\u201d[1]<\/sup><\/a> Fie c\u0103 este vorba de iubire sau doar de o u\u0219oar\u0103 empatie, Sandu este legat ineluctabil de Irina timp de cinci ani, p\u00e2n\u0103 la sinuciderea inevitabil\u0103 a fetei. <\/p>\n\n\n\n Microromanul nu este \u00eemp\u0103r\u021bit pe capitole, structura nara\u021biunii e \u00een perfect acord cu fluxul con\u0219tiin\u021bei protagonistului. Secven\u021bele (re)amintite sunt suspendate doar de mici pauze de reflec\u021bie\/ contempla\u021bie\/ g\u00e2ndire. Aflat la Paris \u00een vederea unei preg\u0103tiri intelectuale, Sandu a\u0219teapt\u0103 un r\u0103spuns de la Irina, de care s-a desp\u0103r\u021bit indolent la plecarea sa din \u021bar\u0103, dar a c\u0103rei t\u0103cere \u00eei provoac\u0103 o tot mai accentuat\u0103 (\u0219i inexplicabil\u0103) team\u0103. M\u0103rturise\u0219te circumspect: \u201ese poate, admi\u021b\u00e2nd posibilit\u0103\u021bile cele mai extreme, s\u0103 se fi omor\u00e2t pentru mine sau s\u0103 se fi m\u0103ritat pentru un altul<\/em>.\u201d[2]<\/sup><\/a> De aici porne\u0219te fluxul con\u0219tiin\u021bei \u00een vederea analizei sentimentelor \u0219i a gesturilor celor doi, pe parcursul a cinci ani de rela\u021bie instabil\u0103 \u0219i sentimente nedefinite. Din cauza amintirilor legate asociativ \u0219i f\u0103r\u0103 vreo logic\u0103 temporal\u0103, se creeaz\u0103 o lips\u0103 de coeren\u021b\u0103 a notelor de jurnal, pe deplin con\u0219tientizat\u0103 de naratorul-personaj \u00een pasajele de reflexivitate estetic\u0103 (N. Manolescu). Semnul prim al acestui roman de analiz\u0103 este efortul de a insera fluxul con\u0219tiin\u021bei \u00een stare brut\u0103 (N. Manolescu): \u201eFac sfor\u021b\u0103ri s-o reconstituiesc, ca s\u0103 pricep ce a f\u0103cut. Caut acum din memorie s\u0103 refac scenele dintre noi, \u00een toate nuan\u021bele \u2013 c\u0103ci mai cu seam\u0103 nuan\u021bele pot tr\u0103da adev\u0103rul. S\u0103 dau exact\u0103 \u00eensemn\u0103tate unor vorbe pe care nu le-am ad\u00e2ncit atunci dec\u00e2t vag\u201d.[3]<\/sup><\/a> Nara\u021biunea cap\u0103t\u0103 consisten\u021b\u0103 nu din crea\u021bia epic\u0103, ci din analiza vie\u021bii interioare, singurul instrument pertinent de detectare a cauzelor care au provocat dezagregarea rela\u021biei \u0219i schimbarea de atitudine a Irinei. Observ\u0103m c\u0103 pe Sandu \u00eel \u00eencearc\u0103 dorin\u021be contrastante: pe de-o parte, vrea s\u0103-\u0219i recapete libertatea, dar pe de alt\u0103 parte, nu vrea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een singur\u0103tate. Potrivit reflec\u021biilor auctoriale, \u00een ceea ce prive\u0219te rela\u021bia lor, nu exist\u0103 nici o mutualitate a sentimentului, nici una a intelectului, ceea ce-i provoac\u0103 eroului-narator plictiseal\u0103 \u0219i dezgust.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 o lung\u0103 a\u0219teptare, prime\u0219te o telegram\u0103 din partea Irinei; se \u00eentoarce \u00een \u021bar\u0103 \u0219i afl\u0103 c\u0103 se c\u0103s\u0103torise \u00eentre timp cu Marcu, stabilindu-se la Sinaia. Irina este surprins\u0103 zb\u0103t\u00e2ndu-se constant \u00eentre alegerea de a-\u0219i p\u0103r\u0103si familia \u0219i so\u021bul \u0219i a r\u0103m\u00e2ne toat\u0103 via\u021ba (deopotriv\u0103 nefericit\u0103 \u0219i \u00eemplinit\u0103) al\u0103turi de Sandu sau de a se \u00eenstr\u0103ina complet de Sandu \u0219i de a r\u0103m\u00e2ne al\u0103turi de familia sa. Opteaz\u0103 pentru a doua variant\u0103, \u00eens\u0103, cuprins\u0103 de remu\u0219c\u0103ri, se arunc\u0103 \u00een gol de pe v\u00e2rful unui munte din Sinaia. Iubirea (sub toate formele ei, chiar \u0219i sub non-forme) \u0219i moartea sunt evocate la tot pasul. Sandu este tulburat de g\u00e2ndul mor\u021bii \u0219i de \u00een\u021belesul ei. Irina are parte de o moarte mediocr\u0103, f\u0103r\u0103 rost<\/em>: <\/em>\u201e\u00een imposibilitatea de a g\u0103si vreo sc\u0103pare, Irina se g\u00e2ndea deseori la moarte\u201d[4]<\/sup><\/a> din cauza ne\u00eencrederii \u00een viitor \u0219i \u00eentr-o rela\u021bie stabil\u0103 al\u0103turi de Sandu. De asemenea, gelozia necontrolat\u0103 a protagonistului este una dintre pornirile instinctive pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u0219i le inhibe (\u201efusese domni\u0219oar\u0103 de onoare \u0219i avusese cavaler. M-am enervat c\u0103 nu mai eram luat \u00een seam\u0103 \u0219i prefera, \u00een locul discu\u021biilor intelectuale, flec\u0103relile mahalalei.\u201d[5]<\/sup><\/a>).<\/p>\n\n\n\n La nivel narativ, se structureaz\u0103 dou\u0103 planuri: planul con\u0219tiin\u021bei \u0219i al propriilor tr\u0103iri \u0219i planul exterior, schi\u021bat de scurte pasaje despre societatea interbelic\u0103. \u00cen jurul acestui plan exterior, sunt inserate dou\u0103 planuri sociologice: cel burghez al intelectualilor (protagonistul reprezint\u0103 tipul intelectualului, cinic, egoist \u0219i ve\u0219nic indecis; \u201emicile petreceri \u0219i cuno\u0219tin\u021bele ei cu care se sim\u021bea bine m\u0103 umileau. Dansuri, spirite ieftine, pu\u021bin intelect\u201d[6]<\/sup><\/a>) \u0219i cel al societ\u0103\u021bii interbelice mediocre\/ mahalalelor interbelice (mahalaua Dude\u0219tilor unde se mut\u0103 Irina cu familia sa): din aceast\u0103 p\u0103tur\u0103 social\u0103 fac parte Irina, Niki Mihail (un prieten comun), familia Irinei alc\u0103tuit\u0103 din snobi cu caractere imprecise \u0219i f\u0103r\u0103 sim\u021bul propor\u021biilor: \u201eTotul era ridicol \u0219i amuzant. Nu \u00een\u021belegeam nimic, z\u00e2mbeam \u0219i aprobam. To\u021bi vorbeau laolalt\u0103 \u0219i nimeni nu \u00een\u021belegea ce spune cel\u0103lalt.\u201d[7]<\/sup><\/a> Sandu persifleaz\u0103 necontenit moravurile celorlal\u021bi. <\/p>\n\n\n\n Nara\u021biunea urmeaz\u0103 o estetic\u0103 proustian\u0103 \u0219i gidean\u0103: analiza psihologic\u0103 a naratorului-personaj, autoanaliza lucid\u0103, autenticitatea prin nara\u021biunea autodiegetic\u0103 (gustul pentru adev\u0103rul pur e anun\u021bat pe tot parcursul discursului), viziunea intelectual\u0103, preocup\u0103rile artistice. Sandu \u00eencearc\u0103 s\u0103 umple golurile afective din rela\u021bie cu discu\u021bii despre literatur\u0103 sau pictur\u0103, cu enun\u021barea unor teorii despre via\u021b\u0103, natur\u0103 \u0219i art\u0103, care nu se dovedesc a fi dec\u00e2t ni\u0219te monologuri aprobate frenetic de Irina \u0219i \u00eemp\u0103m\u00e2ntenite f\u0103r\u0103 a fi trecute prin propria ra\u021biune \u2013 \u00een general, Irina se mul\u021bume\u0219te cu formul\u0103ri conven\u021bionale \u0219i opinii rudimentare. Un alt mijloc narativ folosit \u00een descenden\u021ba lui Andr\u00e9 Gide este tehnica punerii \u00een abis (cititorul cunoa\u0219te anumite personaje \u00een corpusul unor jurnale mai vechi: de exemplu, Ela \u2013 pentru care Sandu manifest\u0103 interes \u2013 sau menajera Hamiri nu apar fizic nic\u0103ieri, ci sunt reflectate \u00een tabloul notelor unui jurnal \u00een care sunt consemnate \u00eent\u00e2mpl\u0103rile dintr-o excursie la mare cu prietenii). Sunt utilizate \u0219i tehnica punctului de vedere relativ (\u201evina mea depinde de punctul de vedere din care era privit\u0103\u201d[8]<\/sup><\/a>), mecanismul dublei lucidit\u0103\u021bi (Sandu este con\u0219tient de limitele impuse de rela\u021bia cu Irina, sau de normele unei societ\u0103\u021bi mediocre, dar se complace \u0219i se conformeaz\u0103 acestora), tehnica oglinzii (dubla raportare la sine: cel\/cea din prezent vs. cel\/cea din trecut \u0219i conturarea personajului feminin exclusiv prin ochii\/ con\u0219tiin\u021ba personajului masculin).<\/p>\n\n\n\n \u00cenceputul romanului traseaz\u0103 o idee cardinal\u0103 reg\u0103sit\u0103 \u00een studiile din c\u00e2mpul geocriticii, \u0219i anume crearea (de c\u0103tre cititor) a unor h\u0103r\u021bi\/ imagini mentale a ora\u0219elor\/ locurilor reprezentate fic\u021bional de mai mul\u021bi autori: \u201eFericirea a fost mare c\u00e2nd mi s-a dat prilejul s\u0103 plec la Paris! Scopul copil\u0103riei mele se realiza. Aveam s\u0103 str\u0103bat \u00een fine eu \u00eensumi toate ungherele prin care m\u0103 orientam cu u\u0219urin\u021b\u0103 cu mintea \u0219i unde plasasem numai cu imagina\u021bia sute de romane a c\u0103ror ac\u021biune se petrecea acolo. Palpit\u00e2nd de bucurie, studiam, al\u0103turi de Irina, ghidurile, h\u0103r\u021bile, c\u0103r\u021bile explicative.\u201d[9]<\/sup><\/a>Reprezent\u0103rile literare ale spa\u021biilor (\u00een spe\u021b\u0103, Parisul) au intrat \u00eentr-o rela\u021bie intertextual\u0103 \u00een orizontul cognitiv al lui Sandu, \u00eenaintea unui contact real cu acel spa\u021biu.<\/p>\n\n\n\n De\u0219i, la \u00eenceput, protagonistul credea c\u0103 Parisul \u00eei va oferi oportunit\u0103\u021bi \u0219i succes, acesta devine doar un loc al \u00eemp\u0103c\u0103rii cu sinele \u0219i cu prezentul. \u00cen economia romanului, spa\u021biile\/ localit\u0103\u021bile din Fran\u021ba subzist\u0103 ca plan secundar, intervin \u00een propria analiz\u0103 a tr\u0103irilor ca ni\u0219te mici \u0219i fugitive borne kilometrice, ca ni\u0219te indicatori care se pierd mai apoi \u00een fundal: \u201eSuresnes, \u00een p\u0103dure. <\/em>Dar poate \u2013 cine \u0219tie \u2013 se va fi omor\u00e2t.\u201d[10]<\/sup><\/a>, \u201eDinard <\/em>(dup\u0103 mai mult\u0103 vreme). Cum starea mea devenise intolerabil\u0103…\u201d[11]<\/sup><\/a> sau \u201ePorspoder, \u00een Bretania, la ocean. <\/em>Ce va mai fi? \u0218i cum s\u0103-mi continui romanul?\u201d[12]<\/sup><\/a>. Chiar dac\u0103 tr\u0103ie\u0219te pentru un scurt timp la Paris, locurile \u0219i persoanele de aici func\u021bioneaz\u0103 mereu ca o madlen\u0103 proustian\u0103, menite s\u0103-l aduc\u0103 din nou pe meleagurile natale, al\u0103turi de Irina. Spa\u021biile franceze nu au o consisten\u021b\u0103 individual\u0103, ci func\u021bioneaz\u0103 doar ca generatoare de tr\u0103iri \u0219i amintiri petrecute tot \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc (\u201eAm fost \u00eentr-o sear\u0103 \u00eentr-o tavern\u0103 l\u00e2ng\u0103 Saint-Julien la Pauvre. … Sub p\u0103m\u00e2nt, \u00eentr-o veche \u00eenchisoare a Revolu\u021biei, se c\u00e2ntau c\u00e2ntece vechi franceze, tandre sau cu o savoare galic\u0103. … o mic\u0103 bab\u0103 vopsit\u0103 exagerat, sfor\u021b\u00e2ndu-se s\u0103 par\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103. M-a str\u0103fulgerat o idee: a\u0219a va fi Irina la b\u0103tr\u00e2ne\u021be!\u201d[13]<\/sup><\/a>). \u201eDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, vag \u00eemi dau seama ce frumos e Parisul \u00een zilele de toamn\u0103 calde \u0219i moi.\u201d[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00cen con\u0219tiin\u021ba lui Sandu, Irina se transform\u0103 gradual \u00eentr-o \u201epr\u0103jitur\u0103 colorat\u0103 pe care n-o puteam s-o alung din minte cu c\u00e2t m\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nam mai mult s-o uit.\u201d[15]<\/sup><\/a> El prive\u0219te \u00een profunzime, printr-un face-\u00e0-main <\/em>(asociat simbolic cu Irina), chestiuni precum via\u021ba, moartea, iubirea, arta. Anton Holban elaboreaz\u0103 un roman static, construit din \u00eenregistr\u0103ri disparate asociate ramificat \u0219i non-cronologic, \u00een care spa\u021biul francez se a\u0219az\u0103 temeinic \u00een fundalul observa\u021biilor autoscopice.<\/p>\n\n\n\n [1]<\/sup><\/a> Anton Holban, O moarte care nu dovede\u0219te nimic<\/em>, Editura Hoffman, Caracal, 2021, p. 52.<\/p>\n\n\n\n [2]<\/sup><\/a> Ibid., p. 8.<\/p>\n\n\n\n [3]<\/sup><\/a> Ibid., p. 31.<\/p>\n\n\n\n [4]<\/sup><\/a> Ibid., p. 24.<\/p>\n\n\n\n [5]<\/sup><\/a> Ibid., p. 16.<\/p>\n\n\n\n [6]<\/sup><\/a> Ibid., p. 89.<\/p>\n\n\n\n [7]<\/sup><\/a> Ibid., p. 19.<\/p>\n\n\n\n [8]<\/sup><\/a> Ibid., p. 17.<\/p>\n\n\n\n [9]<\/sup><\/a> Ibid., p. 5.<\/p>\n\n\n\n [10]<\/sup><\/a> Ibid., p. 93.<\/p>\n\n\n\n [11]<\/sup><\/a> Ibid., p. 110.<\/p>\n\n\n\n [12]<\/sup><\/a> Ibid., p. 123.<\/p>\n\n\n\n [13]<\/sup><\/a> Ibid., p. 34.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n