<\/p>\n\n\n\n
PRESENTATION FAITE PAR IULIA PIETRARU<\/strong><\/p>\n\n\n\n Alexandru I. Alexandrescu ofer\u0103 publicului cititor, \u00eentr-o faz\u0103 tranzitorie a evolu\u021biei literaturii rom\u00e2ne, un roman de mistere, o \u201eproz\u0103\u201d poli\u021bist\u0103 asamblat\u0103, ca mai toate romanele detectiviste din a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea, pe scheletul narativ al paraliteraturii senza\u021bionaliste franceze. Autorul aduce \u00een scen\u0103 o nara\u021biune heterodiegetic\u0103, cu infuzii sentimentale, sensibilitatea lui fiind imanent corelat\u0103 cu cea a cronicarilor. Romanul debuteaz\u0103 in medias res <\/em> prin surprinderea unei crime \u00een mijlocul nop\u021bii, pe esplanada turnului Eiffel. O t\u00e2n\u0103r\u0103 doamn\u0103 din \u00eenalta societate parizian\u0103 \u201e\u00ee\u0219i luase via\u021ba printr-un glon\u021b de revolver.\u201d[1]<\/sup><\/a> \u00cen continuare, discursul narativ este edificat printr-o digresiune temporal\u0103, mijloc de care autorul va face uz pe tot parcursul nara\u021biunii construite prin fluctua\u021bii de caden\u021b\u0103 produse de tehnica alternan\u021bei. Principesa de Trubiscvoi \u00eei face o vizit\u0103 nea\u0219teptat\u0103 lui sir Robert-Filip lord de Beaconsfield pentru a \u00eencheia o alian\u021b\u0103. Pentru ca lordul s\u0103 nu-\u0219i prejudicieze reputa\u021bia (risipise toat\u0103 averea mo\u0219tenit\u0103 de la tat\u0103l s\u0103u), principesa \u00eel \u00eendeamn\u0103 s\u0103 o compromit\u0103 pe Enrieta, fiica contesei de Loingueville, \u00een vederea ob\u021binerii unei sume \u00eensemnate de bani. R\u0103zbunarea principesei de Trubiscvoi, anun\u021bat\u0103 \u00eenc\u0103 din titlu, germineaz\u0103 \u00een discu\u021bia cu lordul de Beaconsfield. <\/p>\n\n\n\n Hotelul contelui de Loingueville, o cl\u0103dire impun\u0103toare \u00een Capitala lumii<\/em>, este pozi\u021bionat pe bulevardul Saint-Germain. Familiarizarea cititorului cu mediul parizian se face \u00een tradi\u021bie balzacian\u0103, prin procedeul restr\u00e2ngerii treptate a cadrului\/ tehnica cercurilor concentrice, dinspre cadrul exterior, \u00eenspre cel intim: \u201eAcum, c\u00e2nd \u00eemprejurimile otelului ne sunt cunoscute, c\u00e2nd cu st\u0103p\u00e2nii am f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103, se p\u0103trundem \u00een\u0103untru.\u201d[2]<\/sup><\/a> Totu\u0219i, spre deosebire de romanul lui Nicolae Filimon, Ciocoii vechi \u0219i noi <\/em>(1863), considerat o \u00eentruchipare a balzacianismului \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc, cu reprezent\u0103ri \u0219i descrieri elaborate ale mediului socioeconomic, Alexandru I. Alexandrescu se limiteaz\u0103 doar la preluarea unor forme ale balzacianismului, ivite sporadic pe parcursul nara\u021biunii.<\/p>\n\n\n\n Rela\u021biile dintre personaje nu sunt reductibile la nicio schem\u0103 simpl\u0103, fiecare personaj are o leg\u0103tur\u0103 mai mult sau mai pu\u021bin amical\u0103\/ formal\u0103 cu celelalte personaje, singura covalen\u021b\u0103 fiind natura\/ statutul aristocratic al (aproape) tuturor actan\u021bilor. Enrieta este personajul feminin aflat, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, \u00een centrul tuturor conflictelor amoroase \u0219i\/sau familiale. Nara\u021biunea traseaz\u0103 discret dec\u0103derea tinerei patriciene, culmin\u00e2nd cu sf\u00e2r\u0219itul s\u0103u tragic. Contele Oscar Pontenief urma s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103 cu Olga, fiica principesei de Trubiscvoi, dar, \u00eentre timp, se \u00eendr\u0103gostise de Enrieta pe care a \u00eent\u00e2lnit-o la o partid\u0103 de v\u00e2n\u0103toare. <\/p>\n\n\n\n Cutreier\u00e2nd str\u0103zile Parisului, Oscar \u00eel \u00eent\u00e2lne\u0219te pe baronul Lermina, cel care \u00eei ofer\u0103 o invita\u021bie la una dintre seratele contesei de Villa-Franca. Atmosfera urban\u0103 este creat\u0103 de explor\u0103rile arhitecturii: hotelul \u201esituat pe Avenue (le L\u2019op\u00e9ra, aproape de marele templu al Artei; acest hotel apare privirilor trec\u0103torilor ca un cochet cuib de r\u00e2ndunic\u0103 ; este compus din patru etaje, bogat ornate cu acele re\u021bele de alabastru care te face sa cuge\u021bi f\u0103r\u0103 voie la San Pedro din Roma. Intrarea ei este prin centru, de aci \u015fi de-a dreapta \u015fi de-a st\u00e2nga dou\u0103 sc\u0103ri mari pun \u00een comunica\u0163ie cele patru etaje.\u201d[3]<\/sup><\/a>Cu aceea\u0219i tehnic\u0103 balzacian\u0103, Alexandru I. Alexandrescu \u00eenregistreaz\u0103 peisajul stradal \u0219i apoi cel domestic prin restr\u00e2ngerea treptat\u0103 a cadrului.[4]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00centr-un alt episod este introdus\u0103 imaginea hotelului renumitului arhitect Eiffel (fostul partener al Enrietei), situat pe \u201edes Italien al\u0103turi cu feli-berger.\u201d[5]<\/sup><\/a> Autorul se folose\u0219te de date precise \u00een trasarea vectorilor spa\u021biali \u0219i, raport\u00e2ndu-se la momentul istoric al inaugur\u0103rii turnului Eiffel (1889), ancoreaz\u0103 foarte bine nara\u021biunea \u00een realitatea vremii (amintim aici dimensiunea stratigrafic\u0103 profilat\u0103 \u00een configurarea spa\u021biului francez, concept teoretizat de Westphal, \u00een descenden\u021ba lui Mihail Bahtin).<\/p>\n\n\n\n Lordul de Beaconsfield reu\u0219e\u0219te s-o compromit\u0103 pe Enrieta \u0219i s\u0103-\u0219i duc\u0103 planul la bun sf\u00e2r\u0219it \u00een momentul \u00een care mijloce\u0219te \u00eent\u00e2lnirea dintre ea \u0219i Paoul Blanchard, fratele maternal Enrietei. Partea \u00eent\u00e2i se \u00eencheie cu crima t\u00e2n\u0103rului Paoul s\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 de tat\u0103l Enrietei \u00een pavilionul din gr\u0103dina comisului la Duval, \u201esituat \u00een col\u0163ul bulevardului Sent Michel.\u201d[6]<\/sup><\/a> Atmosfera decadent\u0103 cauzat\u0103 de aceast\u0103 crim\u0103 \u00eenv\u0103luie \u00eentreg Parisul. \u00cen jurul Senei \u201eera o noapte \u00eentunecoas\u0103. Fulgerele \u015fi tr\u0103snetele cerului c\u0103deau succesiv, pe p\u0103m\u00e2nt, anun\u0163\u00e2nd apropierea unei ploi toren\u0163iale. Cu toate c\u0103 nu erau dec\u00e2t 10 ore din noapte, pentru Paris (…) cu toate acestea, o t\u0103cere ad\u00e2nc\u0103 \u00eentrerupt\u0103 numai de signalele sergen\u0163ilor de noapte posta\u0163i foarte aproape unul de altul, domnea pe Avenue de Suferin. Turnul Eiffel se vedea str\u0103lucind \u00een dep\u0103rtare \u00eentocmai ca un imens far, pe acest ocean nem\u0103rginit ce se nume\u015fte Paris.\u201d[7]<\/sup><\/a> Instabilitatea meteorologic\u0103 fuzioneaz\u0103 cu cea emo\u021bional\u0103 \u0219i familial\u0103; lumea micro destabilizeaz\u0103 lumea macro. Furtuna \u0219i \u00eentunericul, tunetele \u0219i fulgerele niveleaz\u0103 fundalul estetic al nara\u021biunii. \u201eCu toat\u0103 aceast\u0103 revolu\u0163ie ce era \u00een natur\u0103 \u00eens\u0103, un om \u00eenvelit \u00eentr-o manta mare de cauciuc ie\u015fi pe gangul unei case cu \u015fase etage ce era situat\u0103 pe Avenue de Suferin. El umbla cu pa\u015fi repezi \u00eendrept\u00e2ndu-se c\u0103tre Pont-Iena. Ajuns aici, cobora cele nou\u0103 sau zece trepte de piatr\u0103 ale cheiului T, \u015fi intr\u0103 \u00een biroul unde se v\u00e2nd bilete pentru naviga\u0163ie pe Sena.\u201d[8]<\/sup><\/a> Ni se reveleaz\u0103 un spa\u021biu central (Parisul) perturbat \u0219i destabilizat. Aidoma lui Filimon \u0219i, mai t\u00e2rziu, lui Rebreanu, autorul pare a avea la baza reproducerii actului narativ documente utile ori experien\u021be proprii \u00een construirea traseului personajelor, de aici rezult\u0103 \u0219i precizia datelor geografice\/ spa\u021biale. <\/p>\n\n\n\n Apare subit \u00een scena narativ\u0103 Eduard, salvat de la sinucidere de poda\u0219ul Richard (venit din clasele de jos ale societ\u0103\u021bii). \u00cen acest episod se configureaz\u0103 o povestire \u00een ram\u0103: Richard \u00eei relateaz\u0103 lui Eduard legenda despre castelul de la Kerloven, supranumit \u0219i castelul fantomelor, legend\u0103 narat\u0103 ini\u021bial de Francisc, v\u0103rul lui Blancha. La fel ca \u00een nara\u021biunea cadru, un eveniment nefast e anticipat de fenomenele meteorologice: \u201ePrin urmare, p\u0103rea c\u0103 nimic \u00een lume nu putea s\u0103 strice aceast\u0103 fericire. \u201eCu toate acestea cerul \u00eencepuse a se \u00eennora, \u015fi tunetul era aproape de a izbucni…\u201d[9]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00cen partea a treia, principesa de Trubiscvoi organizeaz\u0103 o serat\u0103 mascat\u0103 la palatul de pe Avenue de L\u2019opera. Multiculturalismul este proeminent \u00een cadrul acestor serate. Atmosfera saloanelor este zugr\u0103vit\u0103 tot \u00een stil balzacian, autorul ofer\u0103 descrieri plauzibile (\u00eens\u0103 nu at\u00e2t de vibrante) ale spa\u021biilor sociale de tipul saloanelor, ale decorului sofisticat \u0219i str\u0103lucitor, ale discu\u021biilor \u0219i \u021binutelor purtate de membrii societ\u0103\u021bii \u00eenalte. (Sir Robert poart\u0103 un costum de bandit Roman, iar principesa de Trubiscvoi defileaz\u0103 \u00een hainele Ecaterinei celei mari, \u00eemp\u0103r\u0103teasa Rusiei. Enrieta se ascunde sub masca unei circasiene.) Rezult\u0103 un joc incognito al aristocra\u021biei pariziene. <\/p>\n\n\n\n Fluxul narativ revine la Enrieta \u0219i la via\u021ba ei de dup\u0103 moartea lui Paoul, atunci c\u00e2nd ajunge la o cas\u0103 de prostitu\u021bie. Romanul se \u00eencheie cu c\u0103s\u0103toria lui Oscar cu Olga la biserica Notre Dame. Prologul \u0219i episodul final al romanului sunt \u00eentemeiate pe baza principiului circularit\u0103\u021bii: Enrieta, din cauz\u0103 c\u0103 este respins\u0103 de p\u0103rin\u021bi, de Oscar, de societate, se sinucide pe esplanada turnului Eiffel. Pe fundalul acestui sf\u00e2r\u0219it catastrofal, Olga \u0219i Oscar, \u00eempreun\u0103 cu principesa de Trubiscvoi, \u201ep\u0103r\u0103sesc Parisul pentru Sant-Petersbourg.\u201d[10]<\/sup><\/a> \u00centr-o lume \u00eenc\u0103rcat\u0103 \u0219i deformat\u0103 de convulsii, cu personaje din familii princiare, crimele \u0219i sinuciderile s\u0103v\u00e2r\u0219ite, uneori, din cauze amoroase, sunt localizate \u00eentr-un centru cosmopolit de secol XIX \u2013 Parisul. <\/p>\n\n\n\n [1]<\/sup><\/a> Alexandru I. Alexandrescu, Misterul din Turnul Eiffel sau Resbunarea unei princese ruse, Editura H. Steinberg, 1889, Bucure\u0219ti, p. 3.<\/p>\n\n\n\n [2]<\/sup><\/a> Alexandru I. Alexandrescu, op.cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n [3]<\/sup><\/a> Alexandru I. Alexandrescu, op.cit., , p. 15.<\/p>\n\n\n\n [4]<\/sup><\/a> \u201eHotelul de Villa-Franca str\u0103luce\u015fte de lumin\u0103. Cele patru mari sal\u00f3ne ce ocup\u0103 tot etagiul al treilea sunt deschise. \u00eenot\u00e2nd de lumin\u0103, gata fiind a priimi pe invita\u0163i. Dou\u0103 orchestre, a\u0219ezate fie-care pe c\u00e2te o estrad\u0103 una \u00een fa\u0163a alteia sunt dispuse ast-fel ca c\u00e2nd una va lua repaos, cea l\u2019alt\u0103 se delieteze pe ospe\u0163i cu c\u0103ut\u0103rile sale. Din aceste patru sal\u00f3ne, dou\u0103 sunt pentru dans, unul pentru jocul de c\u0103r\u0163i, iar cel alt reservat pentru repara\u0163ia toaletelor damelor.\u201d – Alexandru I. Alexandrescu, op.cit., p. 16.<\/p>\n\n\n\n [5]<\/sup><\/a> Alexandru I. Alexandrescu, op.cit., p. 29.<\/p>\n\n\n\n [6]<\/sup><\/a> Alexandru I. Alexandrescu, op.cit., p. 39.<\/p>\n\n\n\n [7]<\/sup><\/a> Alexandru I. Alexandrescu, op.cit., p. 57.<\/p>\n\n\n\n [8]<\/sup><\/a> Alexandru I. Alexandrescu, Misterul din Turnul Eiffel sau Resbunarea unei princese ruse, pp. 58-59.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n