SIDPOP - Instrument suport pentru luarea deciziilor în domeniul managementului poluanților organici persistenți. Studiu de caz: Bazinul Hidrografic Mureș

Dioxinele

Cunoscut sub denumirile: TCDD, Dioxina de Seveso, PCDD

T+ - Extrem de toxic
T+
Extrem de toxic

 - Cancerigen

Cancerigen

Ce sunt? Dioxinele sunt o clasă de substanțe organice cu moleculă de tip benzenic conținând doi atomi de oxigen inserați în molecula ciclică aromatică. Se cunosc 210 substanțe de tip dioxină, dintre acestea cca 30 sunt deosebit de toxice, cea mai toxică dintre ele fiind 2,3,7,8-tetraclorodibenzo-p-dioxina sau TCDD, sau dioxina de Seveso. Sunt printre cele mai toxice molecule cunoscute de om. Sunt înrudite ca toxicitate și comportament în organismele vii cu PCB și cu furanii (PCDF).

Utilizare (scop): Dioxinele nu au utilizare finală, fiind o emisie involuntară rezultată în urma arderii plasticului sub toate formele sale, a deșeurilor de mobilă, a deșeurilor agricole contaminate cu pesticide, a îngrășămintelor și pesticidelor expirate.

  • Sunt subproduse reziduale din fabricarea pesticidelor.
  • Sunt emise în timpul proceselor metalurgice de extragere a metalelor neferoase (smelting).
  • Sunt emise în timpul albirii cu clor a pastei de hârtie.

Unele molecule de tip dioxină sunt emise la arderea de vegetație și în timpul erupțiilor vulcanice. Dioxinele au o persistență deosebit de ridicată în mediu, acumulându-se într-o rată ridicată în organismele vii. Datorită persistenței, dioxinele sunt transportate de agenții de mediu și de animalele migratoare, inclusiv în zonele arctice, fiind găsite în concentrații înalte la populațiile din zonă.

Statut în prezent: Începând cu 2001, Convenția de la Stockholm clasifică dioxinele ca unii din cei mai periculoși poluanți organici persistenți (duzina murdară). Pentru a reduce cantitatea de dioxine produsă, se recomandă înlocuirea tehnicilor existente de eliminare a deșeurilor prin altele mai moderne, obligativitatea utilizării de filtre cu carbon activ pentru absorbția dioxinelor din gazele de ardere la instalațiile de cogenerare și interzicerea arderii plasticului în aer liber sau instalații casnice improvizate de încălzire sau de fabricare a carburanților artizanali.

În România: Din pricina lipsei educației privind protecția mediului și a sănătății în rândul populației, multe persoane din mediul rural dar și din mediul urban care utilizează centrale termice pe lemn, păcură, rumeguș sau cărbune are obiceiul să alimenteze focul cu deșeuri de plastic din gospodărie. Gazele și fumul emanate se depun pe vegetația din localități și din jurul acestora, dioxinele devenind astfel parte integrantă a aerului respirat, a alimentelor consumate, în special ouă, lactate și carne. O altă practică rurală care duce la emanarea de dioxină este arderea miriștilor și stufului, defrișarea prin incinerare de terenuri noi pentru agricultură. De asemenea, arderea intenționată sau accidentală (autoaprindere) a gunoiului menajer la depozitele municipale neconforme se găsește, cel mai probabil, la originea a unei mari părți din cazurile de cancer din România, din ce în ce mai numeroase în ultimele zeci de ani.

Efecte asupra sănătății: Dioxinele sunt toxice, ecotoxice (toxice pentru mediu) si puternic cancerigene. OMS și IARC le consideră a fi cauza a 1:1000 cazuri de cancer, în special cele cu mortalitate ridicată. Dioxinele sunt solubile în grăsimi, se acumulează în țesuturile grase, inclusiv în laptele matern. În corpul uman rămân între 7 și 11 ani de la expunere.

La expuneri de durată lungă, efectele sunt multiple: tulburări ale sistemului imunitar, endocrin, tulburări reproductive și de dezvoltare a fătului în general și a sistemului nervos în special.

Dioxinele sunt puternic teratogene, ducând la malformații apărute în stadiu embrionar. TCDD, sau dioxina de Seveso a fost identificată și în compoziția ierbicidului utilizat în timpul războiului din Vietnam de trupele americane pentru exfolierea junglei între 1961 și 1971 (Agent Orange) dovedit a fi cauzat numeroase malformații grave copiilor născuți începând cu acea perioadă și până la începutul anilor 1980-1985.

S-au înregistrat următoarele efecte: tulburări endocrine inclusiv diabet, sterilitate, scăderea în greutate a testiculelor, slăbire accentuată, leziuni ale vaselor de sânge, ulcer, acnee persistentă. Dioxinele sunt cancerigene, în special TCDD, ducând la limfom non-Hodgkin, maladia Hodgkin, leucemie limfoidă cronică, cancer tiroidian, cancer ovarian, cancer hepatic.

La expuneri acute, în cazul emisiilor accidentale au fost semnalate următoarele fenomene: exfolieri ale vegetației, moarte subită a animalelor, cloracnee, leziuni cutanate, pătarea pielii, tulburări ale funcției ficatului, comă și decesul persoanei.

Limite de expunere, doză letală: limita de expunere stabilită de OMS este de 70 de picograme/kg corp/lună sau 5 nanograme/adult de 70 kg pe lună (0,000 000 004 g). Doza letală pentru animale depinde de specie și de tipul de dioxină. Pentru TCDD, LD50 la cobai este de 2 micrograme/kg corp (0,000 002 g), cea mai letală otravă testată în laborator.

Sursele de expunere:

  • Hrană: principal sursă de expunere la nivel internațional, estimată la 90% din expunerea totală: în special pește, carne, ouă și produse lactate de la animale furajate sau păscute pe terenuri poluate sau situate lângă incineratoare de deșeuri sau instalații de tratare a deșeurilor periculoase sau DEEE, dar și fructe, legume și verdețuri cultivate în grădinile din jurul caselor unde se ard mase plastice în sobă.
  • Ocupațional: lucrătorii în instalațiile de eliminare a deșeurilor periculoase și în incineratoare de deșeuri.
  • Aer: aerosoli de sol contaminat, gaze și fum (particule solide) de la incineratoarele de deșeuri, lucrătorii în combinate de celuloză și hârtie.
  • Sol: contact direct prin piele cu sol contaminat.

Linkuri utile:

Finanţatori